Am trecut cu bine de Valentin Gay. A fost primul an din viața mea în care nu l-am mai urât din suflet. Poate pentru că News Feed-ul meu a fost mai sărac în mesaje de genul ˝Mulțumesc iubi!˝ sau poze cu buchete și dracu’ mai știe ce dulcegării provocatoare de diabet. Mai mai și se văd curând neveste.
Pe de altă parte, pot să spun că și pentru mine, personal, s-a schimbat ceva pe data de 14 fucking februarie. Credeam că în bine. Credeam.
Sincer, speram să fiu eu Grinch-ul lui Valetin, să fiu eu prea urâcioasă pentru această pseudo-sărbătoare. Aș fi acceptat să mi se demonstreze că sunt prea încuiată. Poate aș fi fost aproape fericită să văd contrariul. Ei bine, am ajuns din nou la aceeași concluzie.
Faptul că îl petreci cu o persoană specială, nu înseamnă nimic
Nu o să îl oprească să fie un gunoi, după aceea. Tot nu reușesc să pricep o treabă, apropo de iubire și căcaturi de genul. De ce să fii 5 minute ok și restul vieții un jegos. Valabil la ambele sexe.
Dacă nu-ți este bine într-o relație (de orice fel ar fi ea), de ce să minți frumos și să speri să nu fii prins? De ce să subestimezi omul de lângă tine și să-l iei la mișto? De ce să te joci cu nervii unuia care-și calcă pe suflet și iartă?Aaaaaa ca apoi să îți ceri scuze.
Ai dreptate. Mi-e plin podul de scuze. Și poate le-aș accepta dacă s-ar transforma în bani. Dacă era așa, acum îmi beam cafeaua cu Donald Trump. Așa că, mister Trump, te rog să mă mai aștepți puțin până rezolv treaba cu conversia.
Unii se nasc gunoaie
Încearcă să pară sfinți, dar pentru una ca mine, dusă la biserică de mică, este inutil. Știu toți Sfinții din Calendarul Creștin Ortodox și tu nu apăreai printre ei. Credeam că este greșeală de tipar. Bine a zis ăla că să-mi ascult intuiția. Bine a zis și celălalt că minciuna are picioare scurte. Cu tocuri.
Cred că oamenii nu se schimbă niciodată, mai ales la maturitate. Eventual își perfecționează abilitățile de a minți. Unii devin chiar experți, de-a lungul timpului- ˝experts in bullshit˝.
Nu știu de ce încă mă mai mir ca proasta. Și mai stau să mai citesc și scuzele pe care oricum ți le-aș putea recita mai ceva decât Luceafărul. Le-am auzit de atâtea ori și, în plus, nici măcar n-ai fost în stare să inventezi ceva nou. Până la urmă, îmi pare rău să îți spun, dar nu ești așa deștept pe cum pari.
Până una alta, zic să bem pentru rebuturi, pentru oameni de 2 lei, pentru alegeri proaste și mincinoși. Eu beau pentru tine! Cheers my dear… nothing.
Ah, nu v-am zis… imediat vine Dragobetele… Vomit.