De câte ori nu am auzit clișeul „tu ești altfel” sau „tu ești altceva”? Dacă aș fi pus câte un euro la bancă la fiecare afirmație de genul, eram in topul Forbes de foaaarte mult timp. N-am fost inspirată… Iar.
După șmecheria asta urmează, fato, să-ți spună că te duce în Paris. Că-ți cumpără genți Chanel asortate cu fiecare pereche de șosete.
Și tu ai multe, mai ales de alea plușate și imprimate cu Hello Kitty, cadou de la mă-ta. Îți va mai promite că îți va face pe comandă absorbante ștanțate cu cristale.
Că te va accesoriza cu o mașinuță mai scumpă decât apartamentul părinților tăi. Apoi te va face cu capul, exprimându-și sentimentele-i puternice față de tine. Iar tu, pentru că ești ieșită din peșteră, avidă după atenție și însetată după complimente, o să îl crezi când îți va spune că, după două zile… te iubește. Te vezi deja nevasta lui. Tâmpită ești.
Ție, băiatule, ea îți va promite dimineți în care te vei trezi direct cu dânsa într-însa. Îți va mai spune că îi place de cinci ori pe zi, că pe ea „nu o doare capul” niciodată. (Aici citește printre rânduri.) Mai apoi se va da mare gospodină, harnică nevoie mare, drăgăstoasă și atentă la nevoile tale.
Asta tot după alea două zile în care te-ai îndrăgostit tu de ea. Apoi îți va explica faptul că nu este geloasă și că este ok să ai viață personală și să ieși cu băieții. Mă pufnește râsul în timp ce-ți scriu. Prost ești, vai.
MINCINOȘILOR.
Vezi? De aia prefer eu FAPTELE. Că talent oratoric am și eu. Care mă cunoști, știi că vorbesc și in somn. Și dacă eu doar promit și bat din gură aiurea, există posibilitatea ca și „jumătatea” mea să facă același lucru. De aia e rata mare a divorțurilor.
Pentru că și popa în biserică te întreabă: „Promiți să îi fii alături până moartea vă va despărți?”. Doar n-o fi greu să minți. Eh, dacă vă punea să mimați căsătoria un an, de probă, abia apoi să vă întrebe… da. Adio și rămâi cu bine. Sau cu mă-ta!
Nu-mi place să promit. Chiar dacă știu că o să și fac. Prefer să vadă că execut și apoi să-i admir uimirea de pe față. Îl mint pe el, mă mint pe mine. Îi promit lui, îmi promit mie. S-ar putea ca, dacă îl duc cu zăharelul, să fac eu diabet.
Și-am auzit că nu-i prea fain să ți le iei peste bot, de la doamna Kharma. Cel puțin așa spunea un fost de-al meu, mai sincer. Și nici măcar un blestem nu i-am aruncat! Pe cuvânt de… femeie sinceră (în mare parte).
Eu nu mai promit nimic. Am un fel de proverb după care mă ghidez: „I can and i will. WATCH ME!”. Nu „hear me”.