De câte ori am simţit nevoia să cer cuiva o părere justă despre problemele mele existenţiale (am foarte multe), să-mi spună în faţă că sunt o idioată sau cu ce am greşit, am întrebat un bărbat.
Ok, fiind foarte feminină de mic copil (NOT), am avut mai mulţi prieteni de sex masculin, decât gagici. Poate pentru că şi eu sunt dintr-o bucată şi nu îmi prea place să o iau pe ocolite, nu suport diminutivele, nici să fiu pupată în fund nu accept. Dacă am ceva pe suflet, prefer un răspuns tăios dar onest, decât să aud: „Eşti oricum prea bună pentru el.”, „Boul ăsta o să plângă după tine!” sau „Tu eşti perfectă, e el nebun.” Dacă eram aşa senzaţională şi de treabă, nu mă lăsa, nu?
Stai liniştit, nimeni niciodată nu o să îţi spună verde în faţă, nici macar prietenele tale, mai bine decât o face un bărbat. Ăla o să te anunţe oficial faptul că (şi) tu eşti de vină. Poate că nu i-ai gătit bine, că nu l-ai ascultat suficient sau că nu l-ai învelit bine… ştii ce zic? Cu ceva ai gafat-o, soro, iar el, o să ţi-o zică fără să clipească şi fără să-i pese că te apuci de plâns după ce îşi încheie discursul. Bine, eventual mai bagă o glumă-două după aceea ca să îţi revii puţin.
De fiecare dată când imi lăudam prieteniile cu băieţii, urma replica:”Pisi, nu există prietenie între o femeie şi-un bărbat.”… Ba există! Se numeşte AFACERE şi este de comun acord. Fiecare din cei doi îşi vede de treabă, cooperează ca de la egal la egal, nu se caută mai mult decât „permite legea”. Cafelele sunt calculate, minutele petrecute la telefon la fel, totul este contorizat. De ce? Tocmai ca să nu ajungeţi în altă direcţie fără să vă daţi seama.
Pledez vinovată
Sunt o aeriană. Şi mie mi s-a întâmplat cu un prieten (actual fost prieten şi viitor…nimic), am sărit graniţa stabilită în urmă cu 5 ani şi nu merită. Ne-am pierdut pe drum inutil. O prietenie în ziua de azi este rară. Să găseşti un om căruia să îi poţi povesti toate măgăriile fără să îţi fie teamă că o să te judece, este one in a milion.
Pe de altă parte, am paţit-o şi altfel. I s-a pus pata unui amic. Pe mine. Iar eu spăl cu Vanish, zero pete. Cum am dres-o? Am închis ochii, dar în acelaşi timp i-am dat subtil de înţeles că putem pierde ce am construit până acum şi nu merită. Ca să nu mai spun că, după ce îi ştii toată lista de femei, cum şi-au tras-o şi ce chiloti purta dânsa, ţi se taie maioneza.
Avantajul „afacerii” nu are termen de garanţie, atâta timp cât sunt respectate regulile de bună purtare
Fără „Te-am sunat doar ca să îţi aud vocea.”… SAY WHAT?! Prietenaş, mersi dar eu nu risc. Vezi-ţi naibii de treabă şi zi-mi ce-ţi mai scriu femeile, să râdem împreună. Prietenia dintre un bărbat şi o femeie mereu va fi pe muchie de cuţit, dar safe în acelaşi timp, dacă jucătorii au creier şi se descurcă să manevreze situaţia.
Dacă eşti copil deştept, trebuie să ştii că este sănătos să ai în preajma minim o persoană de sex opus. Dacă eşti muiere, el o să ştie mai bine de ce n-a mers basmul cu iubi. Dacă eşti mascul, ea te poate ajuta sa o recucereşti pe nebuna ta. Deci e win-win.
P.S. -Aaaa, un mic sfat pentru amatoarele de senzaţii tari: încearcă să nu îţi iei cel mai adânc decolteu cand te vezi cu BFF la cafea. S-ar putea să vorbeşti singură…