Am avut la un moment o mare pasiune pentru unul. A fost pură chimie, la prima intersectare de priviri. Efectiv am încremenit câteva secunde când a călcat în localul în care mă aflam deja.

Evident că m-a mâncat în cur. M-am interesat în stânga şi-n dreapta despre el. Am aflat nume, vârstă, măsuri, ce mănâncă, ce bea, ce f… face. Între timp, soarta ne-a făcut să ne împrietenim şi, evident, să ne apropiem.

Nu ţin minte prea multe chestii din discuţiile cu el, ochii ăia verzi-albăstrui m-au omorît. Bine, glumesc, ţin minte tot şi acum,era un personaj captivant şi extrem de inteligent. Mai mai ca ma indragostisem.

Plus frumos. Foarte frumos bărbat, dracu’ sa-l ia de perfect. Ştiam că e gagicar, azi una… mâine alta… sau chiar mai multe. Nici nu îl condamn. Dacă eram în locul lui, mă converteam la musulmani şi aveam un imperiu de femei.

Când am ajuns la stadiul „dă-mi numărul tău de telefon”, am considerat că Don Juan ăsta nu merita onoarea să fie trecut cu nume şi prenume, ca oamenii serioşi.

Aşa că l-am notat doar cu iniţiala. Să îi spunem domnul „X”. După ce am mai avansat şi s-a oficializat şmecheria, am considerat că, în sfârsit merită să îi trec numele întreg în agendă, dacă tot trecuse cu brio peste toate capcanele mele. El era altceva. Un fel de „He’s my secret and i have to keep it.” Chestia e că, am avut impresia că doar eu am un misterios în telefon, asta până aseară.

Cum se dezvolta conversatia fetelor?

Eram în oraş cu fetele şi, întâmplător, mi-au căzut ochii pe telefonul unei amice. Hopa… ce să vezi? Îl avea şi ea pe „Y”! Cum arăta conversaţia lor? Ceva cu mulţi smiley, pupici cu sclipici, bezele, floricele şi mult roz. Pe scurt, diabet pe insulină.

Mi-am amintit instant de mine şi de pielea de găină pe care o aveam când îmi apărea iniţiala lui pe ecranul telefonului. A fost şi a rămas cel mai important om din viaţa mea, până în prezent.

M-a inspirat aşa tare, încât, încât voiam să îl am pentru totdeauna. Tatuat. N-am făcut-o încă, dar o să o fac. Şi bărbatu-mio nu va şti niciodată cine, ce, cum. Crezi că’s nemernică dacă fac asta…?

De atunci, sincer îţi spun… N-am mai avut pe nimeni pe „piedestal”. Stai, nu te grăbi. Lately… nu ştiu ce am făcut sau ce nu, dar m-am trezit cu un alt misterios în agendă. Copie xerox după X, din toate punctele de vedere. Fără să-mi dau seama, l-am trecut la fel.

Are şi aceeaşi iniţială.

De Irina