Tulai Doamne, vin Sărbătorile, iar mă fac cât vaca bunicilor din poiată! Bine că nu mă transform naibii în scroafă, riscam să mă taie şi pe mine de Crăciun… Pfuuu… Am scăpat.
Luna Decembrie, în loc să fie cea mai faină perioadă dintr-un an de doi lei, luna cadourilor şi a faptelor bune, e perioada în care începem să mieunăm. Iar pun pe mine, iar nu mă mai urc pe cântar şi trebuie să-mi schimb şi garderoba, bla bla bla… La atât îţi stă capul ăla defect: mâncare, mâncare, mâncare.
De Crăciun mergi la bunici şi te îndoapă ăia cu de toate. Urmează vizitele la neamuri de gradul unu, doi… cinşpe… trebuie să-ţi bagi botul şi în meniul lor. Nu de alta, dar altfel se supără şi zic că faci scheme la mâncare. Răsfăţatule! Nici nu mai pun la socoteală serile pe la prieteni. Acolo mai şi bei după ce că oricum ţi-era deschis fermoarul la pantaloni de acu’ trei mese.
Bine, eu ştiu că toată lumea îţi bagă pe gât cu forţa şi tu de fapt nu vrei să te atingi de tonele alea de bunătăţi. Te leagă de calorifer şi te gâdilă ca să deschizi guriţa, apoi îndeasă sarmalele, rețeta mea de Loubotin cu cărnați şi fripturica.
Uite aşa, ajung eu şi alţii să vă auzim cu textul: „M-am îngrăşat. Aşa-i la Sărbători.”. NU. Aşa e când bagi în tine ca în „spitalul de urgenţă” şi eşti şi sedentar. Apropo, scoate dracului şniţelul ăla din gură când vorbesc cu tine. Mersi.
Să ştii că sălile de sport nu sunt închise pe durata iernii. Să ştii că nu e obligatoriu să mănânci fără să te controlezi. Să mai ştii că, dacă laşi furculiţa jos de două din cele cinci ori în care ai putea mânca, nu devii mutant! Bine, ce să te educ eu, o proastă care, probabil te gândeşti că trăieşte cu aer şi cu lămâia din apa plată. Maică, se numeşte ORGANIZARE.
Mănâncă. Dar nu tot porcul. Că-ţi mai trebuie şi în ianuarie un grătar, ceva. Sau măcar nu te plânge prin vecini. Asumă-ţi faptul că n-ai limite şi aia e. Ah, mai ridică-ţi şi fundul ăla puturos din canapea, dă o tură pe jos că nu mori.
Am testat deja pe mine treaba asta şi culmea, sunt tot aici. Eu una m-am plictisit să văd aceleaşi ştiri de ani de zile, despre cretini intraţi în spital pentru că au exagerat. Pe bune. Lasă furculiţa jos şi joc de glezne, şefu’!
Îţi promit că, la primăvară, cântarul nu o să urle: „Dă-te în pana mea jos că mor!”.