Îmi place să ies, să petrec și să cunosc oameni interesanți. Prin natura meseriei am avut ocazia să dau de-a lungul timpului peste fel și fel de personaje. Unele mișto, altele mai puțin. Atunci când faci cunoștință cu fete de exemplu, apar întrebări precum ˝

A fi cu cineva este o meserie

-Cu ce te ocupi?˝. Atunci intervine partea mea preferată. Răspunsurile de tipul: ¨

-Sunt iubita lui Gigel.˝

La prima întâmplare de acest gen trebuie să recunosc că m-am blocat. Stăteam așa ca proasta și mă gândeam… bă io am întrebat-o pe asta ce lucrează, că are cel puțin 100 de ani. Poate nu lucrează la propriu, poate e agent secret sau conduce din umbră o companie și nu poate să-mi spună. Stai că poate n-a înțeles, o să repet întrebarea.

˝Scuze, eram cu curioasă ce LUCREZI.˝ La care îmi răspunde căprioara (revoltată că surda de mine e și proastă și nu pricepe) ˝Tocmai ți-am spus că Gigel e iubi meu.˝

Băi mă blochez iar. Oare de ce are asta impresia că am întrebat-o cu cine și-o trage? E clar, femeia e un fel de Lara Croft, lucrează sub acoperire și doar face pe proasta. Sau chiar e?! Apoi începe și dezvoltă ˝Iubi meu are o firmă de construcții, lucrează foarte mult.˝

Când oi fi întrebat eu ce face iubi, nu știu… Că nu-s genul curioasă. De obicei pun întrebări ca să par umană și pentru că așa se face atunci când faci cunoștință cu oameni noi. Cel puțin așa am citit în ˝Codul bunelor maniere˝.

Bun, am lămurit problema. Ești iubita unuia care lucrează și învârte bani cum fac eu cu portocalele. Și cam atât. Partea proastă, e că din ce în ce mai des, a fi cu cineva se transformă în meserie. Dacă ești nevastă, asta e nu e o meserie. Mă, pe vremea mea, dacă stăteai acasa să îți crești copii erai casnică.

Era oricum o treabă grea, dacă e să mă întrebi pe mine, făcea cât două joburi. Da’ acum dacă tu stai acasă să îți crești… părul de pe mână, ce ești? Io știu că tu ești mândră de iubi, da’ rolul tău care e până la urmă?

Plimbatul prin magazine NU e un job

Cineva să le zică fetelor ăstora că plimbatul prin magazine NU e un job, statul la salon NU se impozitează deci, nici ăsta nu e job, statul la soare în Ibiza nici așa.

Măcar zi naibii că ești ˝freelancer˝ ca să nu te faci de râs. M-ai ajuta și pe mine. În discuția cu căprioara aveam impresia că vorbesc eu prost, că nu mă înțeleg cu ea. Mă gândisem serios să apelez la un psiholog. Nu era la mine problema.

Vreau să ajut România. Îmi doresc să scadă rata șomajului în țara asta. Introduceți va rog io, meseria asta de ˝iubită˝ în Nomenclator. 50% în plus din tinere vor avea un job stabil. Împreună putem salva țara. Împreună putem fi ˝iubite˝ cu carte de muncă.

De Irina