Too much information… System ERROR! Houston?! Am nevoie de tine! Am niște probleme… lately. După o pauză de vreo două luni, în care am încercat să mă odihnesc fizic, să-mi calmez mintea, să-mi țin în frâu nivelul stresului, 2016 m-a luat pe sus… la propriu.
Nu știu la ce te gândești tu, dar eu am o amintire foarte mișto încă din 1 ianuarie. Dacă e adevărată zicala: „Cum începi, așa o să-ți meargă tot anul…” aoleu!
Trebuie să ma țin bine, mă așteaptă chestii faine de tot! Nu o să fie un echilibru, dar o să fie interesant și abia aștept să fiu surprinsă. Până la urmă, soarele tot răsare la un moment dat! Ce să zic, am chiar un curcubeu la geam!
M-am bucurat de o perioadă de calm
După cum îți spuneam, m-am bucurat de o perioadă de calm, ceva atipic mie. Șiiiiiiiii lucrurile au luat-o razna din nou. M-a prins un vârtej de sentimente contradictorii (nu mă refer la dragoste), o aglomerație de lucruri și informații noi, plus că am o stare de „mi se rupe” cum n-am avut niciodată. Nu înțeleg nimic, doar mă amuz de mine și mă las dusă de val, de tsunami, ce-o fi…
Mi- a trebuit cam mult să-mi dau seama că, cu cât ești mai detașat, cu atât ești mai fericit. Și am o stare de bine, relaxare si „nu-mi pasă”, am ajuns la nivelul la care pot să-mi închid telefonul oricând și să îl abandonez fără să clipesc. Până la urmă e vreo persoană mai importantă decât mine… pentru mine?
Nu. Mama dacă are urgențe o sună pe Carmen, Laura se descurcă și ea să dea de mine. E o mare realizare asta cu nenorocitul de telefon, până acum era lipit, parte din mine. Și vinovat pentru stresul zilnic. Sunt zen.
Mă bucur de soare mai nou
De muncă. Apreciez o cafea într-o companie plăcută (cum ar fi Laura mea). Nu mă mai enervez când cad pe gheață. Râd cu lacrimi când o gafez.
Zâmbesc pe stradă de nebună gândindu-mă la ce prostii am făcut. E plăcut. Nu mai stau să mă gândesc de 1000 de ori înainte să fac ceva, mă bazez pe intuiție. Ea știe mai bine.
E soare pe ruta București- Londra.